Alexandra

BRAN (Castelul Bran )
Pasul şi comuna Bran, situate la confluenţa munţilor Piatra Craiului (la NV) Leaota si Bucegi (la SE), permiţând legătura intre depresiunile Câmpulung şi Bârsei. Poziţia pitorească a castelului (cetăţii) se datorează vârfului stâncos pe care este aşezat şi de unde străjuieşte comuna şi culoarul Bran-Rucăr strabatut de râul Moeciu.Locuitorii Braşovului şi ai satelor brănene care au contribuit cu mesteri, materiale şi bani în schimbul
unor privilegii acordate de către Ludovic de Anjou (1342-1382). Ceta-tea este atestată documcntar din 19 noiembrie 1377 şi a fost construită între anii 1377 şi 1382, cu scopul de a apăra graniţele de sud-est ale Tran-silvaniei şi a asigura controlul legăturilor comerciale cu Ţara Românească. În anul 1395 intră in proprietatea domnilor munteni, pentru ca după 1419 sa devină din nou subordonată voievozilor Transilvaniei. Începând din anul 1498 cetatea, împreună cu domeniul feudal, intră în stăpânirea braşovenilor pâna în sec. XVIII, când începe să piardă din importanţa economică şi administrativă pe care o avusese până atunci. În sec. XVII a fost restaurată, după incendiul care a distrus aproape întreaga con-strucţie. Ocupată de gărzile naţionale, in timpul revoluţiei de la 1848, apoi de austrieci, cetatea este redată Braşovului in 1886, pentru ca după primul razboi mondial să fie dăruita familiei regale incetindu-şi funcţia sa de cetate. Cu această ocazie s-au făcut o serie de modernizări, care au schimbat in parte caracterul originar. In anul 1957 Castelul Bran a fost transformat in muzeu de artă feudală românească şi străină, cu mobilier in stilul Renaşterii şi barocului şi o sală cu piese orientale. Castelul are în plan o formă neregulată, specifică castelelor şi cetaţilor similare, de inalţime, din central Europei. Realizat iniţial în stil gotic castelul a suferit o serie de transformări in stilul Renaşterii (sec. XVII) şi a păstrat, pe latura nordică, crenelurile şi arcadele oarbe, similare ocniţelor, construite după 1619. Turnul cu bosaje din piatră, din dreapta intrării, datează din sec. XVII. Din prima etapă a construc-ţiei s-au păstrat zidul de incintă care inchide curtea interioară, donjonul de pe latura nordică şi turnul rotund din extremitatea sud-vestică a zidului de incintă. Donjonul are înălţimea cea mai mare (7 nivele faţă de cele 4 nivele ale restului clădirii) şi cuprinde două încăperi şi un post de observaţie pe acoperiş, la care se ajunge printr-o scară de lemn.
Turnul de la intrare si scara mobilă din lemn, prin care se făcea iniţial intrarea în castel, au fost distruse şi înlocuite cu o scară monumentală şi turnul actual, străbătut între etajele I şi III de o scară îngustă de piatră. Încăperile de locuit erau situate la etajele I şi II, peste care se ridica masivul donjon.